~ de Prof. dr. Mihai Jianu ~

 

Cu acceptul domnului dr. Mihai Jianu, specialist ortoped, voi reda mai jos paragrafe din broșura dânsului, în care sintetizează concluzii ale diverselor studii medicale internaționale. 

 

"Considerațiile prezente fac referire la piciorul plat al copilului nu la alte patologii ale piciorului plat la adult. Piciorul plat este o maladie de civilizație cu atât mai frecventă la populațiile care folosesc încălțămintea mai mult de 8 ore pe zi.

În decursul a zeci de mii de ani, omul s-a adaptat la mersul desculț care i-a asigurat o deplasare facilă, suplă și puțin obositoare. Apariția încălțămintei în urmă cu peste 7000 de ani a fost impusă nu de necesitatea îmbunătățirii calității mersului (oricum omul era perfect adaptat de mii de ani la mersul desculț), ci ca o modalitate de a-și proteja piciorul de fierbințeala solului, de zăpadă, gheață sau de a preveni rănirile în spini, obiecte ascuțite,etc.

Studii arheologice efectuate pe fosile osoase nu confirmă existența piciorului plat înainte de apariția încălțămintei.

Rao (1) constată că piciorul plat nu se întâlnește în India la zeci de milioane de copii de la țară care merg desculți și nu folosesc încălțămintea. De asemenea în mediul rural de la noi din țară piciorul plat este rar întâlnit.

Este aproape necunoscut chiar de către medici faptul că piciorul plat este normal la copii până la vârsta de 4 ani. Într-un amplu studiu, Valenti (2), urmărind evoluția bolții plantare pe un lot de 10.000 pacienți găsește că 96% din copiii sub 4 ani au picior plat, această cifră scăzând între 10 și 20 de ani la 29%, pentru a ajunge la 5,75% între 50 și 60 de ani. Concluzia este că bolta plantară se adâncește odată cu creșterea în vârstă și că implicit nu trebuie pus diagnosticul de platfus înaintea vârstei de 4 ani.

În acest context rezultatele bune raportate de unii după kinetoterapie și încălțăminte cu talonetă și talpă rigidă, se datorează cu siguranță evoluției spontane favorabile (3).

Gould și Wenger studiind 2 loturi de copii cu și fără tratament, au arătat rezultate absolut similare (4). Staheli confirmă opinia lor reiterând faptul că este vorba de o afecțiune benignă ce nu este influențată de tratament. (5,6)

Carlioz spune: <<în imensa majoritate a cazurilor nu trebuie recomandat niciun tratament căci talonetele zise active și gimnastica corectivă au demonstrat ineficiența lor>> (7).

Lelièvre consideră că talonetele în cea mai mare parte sunt inutile și dăunătoare (8). Unii autori condamnă utilizarea talonetelor în vreme ce alții le recomandă numai de la vârsta de 6 ani în sus (9), în contrast cu practica curentă de la noi unde se recomandă acest tip de orteză de la vârste foarte mici, 3-4 luni.

Piciorul plat este aproape întotdeauna flexibil, banal, fiziologic și nu reclamă tratament nici consultații de specialitate. Singura excepție este piciorul plat dureros, rigid, asociat cu semne neurologice piramidale, malformații congenitale – cca 2% (10).

Talpa rigidă, gheata ortopedică și taloneta se opun principalei faze a mersului, împiedicând procesul de adâncire a bolții plantare cu alte cuvinte crează premise pentru apariția piciorului plat. 

Purtarea de încălțăminte determină în timp, formarea de picior plat (11). 

În cele mai multe țări europene (n.a. - și în America de Nord) încălțămintea copiilor sub 2-3 ani au talpa din piele întoarsă de tip mănușă, în comparație cu siutația din România unde copiii primesc aproape invariabil de la vârste foarte mici încălțăminte dură, talonete, ghete ortopedice gen clăpari de ski.

Ca o consecință a celor arătate, copilul trebuie să meargă desculț, în ciorapi, șosete, pentru a se deprinde cu un mers suplu care să nu-l obosească și să îi deformeze mersul.

Referitor la ce fel de încălțăminte trebuie să poarte copilul A. Dimeglio spune: <<nu există dovezi că încălțămintea din comerț scumpă ar fi superioară celei ieftine, totuși mulți părinți cumpără încălțăminte scumpă pentru a-și satisface propriile lor neliniști și îndoieli>>(12).

La consultații vin copii aduși de părinți cu inevitabilul argument <<să nu ajungă și copilul ca mine cu platfus că toată copilăria m-am chinuit cu talonetele>> (13)

Persistența mitului se datorează și faptului că în marea lor majoritate, medicii, în fața unui copil adus la consult recomandă întotdeauna fără niciun fel de ezitare talonete sau gheată ortopedică, adică exact ce trebuie contraindicat (n.a. – similar se întâmplă și cu majoritatea pediatrilor ce recomandă pe bandă rulantă antibiotice pentru cel mai simplu roșu în gât).

 

Concluziile prezentei expuneri pot fi sumarizate astfel:

-          piciorul plat are transmitere genetică

-          până la vârsta de 4 ani nu se pune diagnosticul de platfus

-          kinetoterapia nu are nicio acțiune benefică asupra piciorului plat flexibil

-          rezultatele bune raportate după kinetoterapie se datorează evoluției favorabile spontane

-          copilul trebuie să învețe să meargă desculț, fără încălțăminte

-          ulterior încălțămintea trebuie să fie ușoară și cu talpa flexibilă

-          este net contraindicată folosirea de talonete și ghete ortopedice care determină achiziționarea tardivă a mersului, întârzie adâncirea bolții plantare și fac ca mersul să fie greoi, lipsit de suplețe și obositor în același timp

-          gheata ortopedică este asimilată unei orteze, este contraindicată iar recomandarea ei este excepțională doar în cazul piciorului cu grave malformații, în așteptarea unei intervenții chirurgicale (14)

-          recomandarea de a folosi și un al doilea rând de încălțăminte în casă este absurdă, foarte dăunătoare, la limita de malpraxis, deoarece piciorul este în permanență imobilizat ca în cazul unui aparat gipsat permanent

Bibliografie

  1. Moulies D, Tanguy – Le pied de l’enfant - Chirurgie et ortopédie, Ed. Sauramps medical, Montpellier, pg.344

  2. Pied plats essentiels de l’enfant – SOFCOT – Orthopediatrie 1- Expansion Scientifique Française, pg. 115

  3. Pied plats essentiels de l’enfant – SOFCOT – Orthopediatrie 1- Expansion Scientifique Française, pg. 124

  4. Moulies D, Tanguy – Le pied de l’enfant - Chirurgie et ortopédie, Ed. Sauramps medical, Montpellier, pg.102

  5. Diméglio A, Hérisson Ch, Simon L – Le pied de l’enfant et de l’adolescent – Masson, pg.98

  6. Staheli L.T. – Flatfoot and forefoot deformities, A. Madrid Vicente Ediciones 1995

  7. Carlioz Henri, Seringe Rapfaël – Orthopedie du nouveau-ne a l’adolescent – Masson, pg.156

  8. Pied plats essentiels de l’enfant – SOFCOT – Orthopediatrie 1 – Expansion Scientifique Française, pg.117

  9. Moulies D, Tanguy – Le pied de l’enfant - Chirurgie et ortopédie, Ed. Sauramps medical, Montpellier, pg.270

  10. Carlioz Henri, Seringe Rapfaël – Orthopedie du nouveau-ne a l’adolescent – Masson, pg.157

  11. Moulies D, Tanguy – Le pied de l’enfant - Chirurgie et ortopédie, Ed. Sauramps medical, Montpellier, pg.344

  12. Diméglio A, Hérisson Ch, Simon L – Le pied de l’enfant et de l’adolescent – Masson, pg.99

  13. Jianu M – Noțiuni practice de ortopedie pediatrică – Pro Editură și Tipografie, București, 2009, pg.86 ISBN 978-973-145-221-0

  14. Moulies D, Tanguy – Le pied de l’enfant - Chirurgie et ortopédie, Ed. Sauramps medical, Montpellier, pg.269"


 

Dacă aveți vreun dubiu în privința sănătății picioarelor copilului dvs, sau vi se pare că nu merge corect, vă recomand cu căldură să mergeți la un consult la Dl. Dr. Mihai Jianu - poate fi găsit la spitalul Grigore Alexandrescu din București, sau la clinica Regina Maria.

 

Cu drag,

Maria - mămică de Ștef, Teo și Tikki